În timpul sarcinii am citit tot felul de articole și cărți despre bebeluși dar nu am citit nimic despre alăptare. Mi se părea ceva care vine natural: scoți țâța, ăla micu ia sfârcul în gură și laptele curge. Ei bine NU e nimic mai fals. Și m-am trezit în spital cu un boț de copil care urla de foame fără ca eu să știu cum trebuie pus la sân, fără vreun ajutor, fără să știu să mă mulg. Am reușit să o pun de câteva ori la sân dar Emma era mică (2100 g și 43 de cm) și nu reușea să tragă. Obosea repede, chiar și biberonul o obosea.

sunt amintirile de la 2 luni ale Emmei. Plus o ședință foto. Două ore ne-am chinuit să îi luăm Emmei mulajul de la picior și mână. Ziceai că suntem la Exatlon, așa am transpirat de rău. Proba a fost una de foc căci nu e deloc ușor să faci un bebeluș să țină palma dreaptă.

Ieri am sărbătorit două luni de … Emma, două luni de fericire pură, două luni în care mă minunez în fiecare zi că am făcut așa copil. În fiecare lună exploatez talentul tăticului și organizez o ședință foto. De data asta am luat și amprenta piciorului și a mâinii. Voiam să fac asta când s-a născut, dar am uitat să cumpăr kitul. Mi-am amintit când am fost la București și abia acum am reușit să luăm mulajul.

Lucian este mai îndemânatic așa că a pregătit materialul pentru mulaj în timp ce îi povesteam Emmei ce vom face și alte minuni ce mi-au trecut prin cap. Sărăcuța era obosită și înfometată, dar trebuia să facă și baie și oricum vomită foarte mult, dacă îi dădeam lapte înainte de a o spăla riscam să se îmbăieze în iaurt. După ce a întins de mai multe ori materialul pentru mulaj, un fel de plastilină albă (tati e perfecționist și făcea niște cute) i-am pus piciorușul. Buuuunn! Totul a mers strună. La mână s-a schimbat situația. Au început luptele. Emma avea pumnul încleștat mai ceva ca un boxer. Noi încercam să i le răsfirăm, ea nici în ruptul capului nu se lăsa. Nu te-ai aștepta ca un bebeluș să aibă atâta forță.

“Ține tu, stai așa, hai la stânga, ba la dreapta!”

Plosc am pus mâna, dar nu prea a ieșit bine. A refăcut planșa de mulaj și iar au început chinurile. Bietul copil nu pricepea ce vrem, de ce îl chinuim, s-a pus pe plâns și și-a încleștat și mai rău pumnii. Iar am reușit o tentativă de amprentă. Intraseră degetele așa aiurea că ziceai ca e o gheară de pasăre nu mânuță de bebeluș. Emma plangea de mama focului, noi eram transpirați. Era clar că va mai dura până la baie așa că am pus-o la sân puțin și am reluat procesul. Si a treaia oară ne-a înfrânt.

Trecuse o oră așa că am decis să-i facem baie, să îi dau de mâncare și să sperăm că adoarme. Nu a adormit, dar s-a relaxat. Am luat amprenta ușor, dar nu am apăsat suficient de tare în mulaj și am fost nevoiți să refacem, pentru a 5-a încercare, planșa pentru mulaj. Evrika! 5 a fost cu noroc și cum a mai rămas puțin material i-am pus și lui Fluffy lăbuța.

Sfat pentru părinții care vor să facă mulaj bebelușilor: faceți asta în primele 7-8 zile de la nașterea copilului când doarme aproape tot timpul și poate fi manevrat ușor sau așteptați până mai crește și vă puteți înțelege cu el, altfel lupte greco-romane vă așteaptă.

Ne place să călătorim și dacă timpul și finanțele ne-ar permite am face-o și mai des. Chiar înainte de a rămâne însărcinată am decis să îmi iau copilul după mine peste tot pe unde vom pleca și noi, indiferent de vârstă. Așa că prima deplasare a Emmei a fost la o lună jumătate, la București. Am îmbinat utilul cu plăcutul și chiar dacă a fost obositor pentru toți trei ne-a plăcut.

Abia aștept să vină pe lume micuța mea, să o simt, să o miros, să o strang în brațe! O…ce provocare va fi! Sunt convinsă că voi avea parte de suișuri și coborâșuri, că vor fi momente în care mă vor lăsa nervii (sper să nu răbufnesc de față cu ea), dar sunt convinsă că va fi MINUNAT! Dar ce facem cu mamele (bunicile) care au trăit alte timpuri și nici nu par să vrea a se adapta schimbărilor?