În timpul sarcinii am citit tot felul de articole și cărți despre bebeluși dar nu am citit nimic despre alăptare. Mi se părea ceva care vine natural: scoți țâța, ăla micu ia sfârcul în gură și laptele curge. Ei bine NU e nimic mai fals. Și m-am trezit în spital cu un boț de copil care urla de foame fără ca eu să știu cum trebuie pus la sân, fără vreun ajutor, fără să știu să mă mulg. Am reușit să o pun de câteva ori la sân dar Emma era mică (2100 g și 43 de cm) și nu reușea să tragă. Obosea repede, chiar și biberonul o obosea.