… de cafea, de un vin bun, de vacanţă.
Au trecut 4 luni de cînd nu am mai băut cafea sau vin şi un an şi 3 luni de la ultimul concediu. Bine măcar că vacaţa a ţinut o lună, una plină de soare, mare şi oameni fericiţi. Tânjesc după mare şi sper să avem o ultimă aventură în doi în iunie, căci după o să înceapă nebunia, bebe ne va da lumea peste cap. Bine deja a făcut-o, mai ales mie.
De când am aflat că sunt însărcinată am renunţat la cafea, a fost greu, mai ales că era primul lucru pe care îl făceam dimineaţa. Urma apoi încă una şi încă una şi poate char încă una. Şi mie îmi place cafeaua espersso care „îţi face urechile să pocnească“ deci vă imaginaţi cît de greu mi-a fost cu trezitul la început. La lipsa licorii magice s-a adăugat şi somnolenţa specifică sarcinii, dar acum m-am echilibrat cumva, dar tot îmi lipseşte cafeaua. Ştiu că una pe zi este acceptată de medici, dar îmi place atât de tare încât mi-ar fi mai greu să mă limitez la una, decât să nu mai beau deloc.
O dată cu cafeaua am renunţat şi la vin, un ritual şi el. Parcă mai rău îmi lasă gura apă cînd mă gândesc la buchetul unui pinot noir sau bordeux decât atungi când mă loveşte miroul de boabe proaspăt măcinate de cafea. Dar minunea care îmi creşte în burtă merită orice sacrificiu. Mi-am dorit mult o fetiţă şi uite că mi-a ieşit aşa că îmi pun pofta-n cui şi aştept să treacă timpul. Şi la cum se scurg zilele de repede mâine-poimâine ajungem în Franţa la unchiul Cătălin care să o resfeţe cu patiserie pe nepoţică şi cu un bordeux pe nepoată. Până atunci ca să treacă pofta mănânc mulţi struguri 😀
Leave a Comment