Baby Emma a venit mai devreme

După un final de sarcină tumultos nașterea nu putea fi altfel. Miercuri (25 iulie) dimineață m-am trezit cu dureri de burtă. Credeam că am răcit la ovare, căci se simțeau ca la menstruație. Câteva ore mai târziu s-au întețit și m-am prins că sunt contracții. Eu nu eram pregătită să nasc, aveam planuri pentru ziua respectivă: să îmi fac permisul căci îmi expira. Și colac peste pupăză aveam abia vineri programare la epilat. Bine că am reușit să reprogramez. Plus că eram în pragul divorțului pentru că soțul meu fotograf nu a fost în stare să îmi facă și mie niște poze gravidă (de o lună mă tot rugam de el).

Cum am mai povestit bebelușa noastră a crescut greu din săptămâna 28 de sarcină așa că medicii au decis ca la fix 38 de săptămâni să o scoată. Asta însemna 31 august. Micuța mea leoaică le-a stricat însă planurile. A decis ea să iasă mai repede, și bine a făcut căci deja începuse suferința fetală. Așadar, miercuri dimineața a început să dea seamne că nu mai are răbdare și vrea să ne întâlnim face to face. Dimineață am mers la spital pentru monitorizare. Contracțiile erau suportabile și neregulate, la ecograf nu s-a văzut nimic, bebe mișca normal așa că am plecat acasă.

De la 13:00 la 15:00 doctorul m-a pus să monitorizez timpii de contracții și intensitatea. Între timp am decis să sun să încerc să reprogramez epilatul. Deja era clar că nu mai ajung vineri. Din fericire doamna care mă epilează, care este super aglomerată, a fost draguță și mi-a făcut loc în program. Când i-am trimis doamnei doctor timpii de contracții mi-a zis să rezolv ce am de rezolvat și să dau fuga la spital. Au urmat câteva ore de foc.

La 17:00 aveam epilat. Am rezolvat în 30 de minute, la 17:35 aveam programare la permis, iar după musai trebuia să facem ședința foto :D, asta dacă domnul fotograf voia să își vadă fetița mai des decât în week-enduri. Soțul fuga cu mine căci mi-era frică să mai conduc. A ajuns acasă leșinat de cald, obosit căci fusese și la muncă înainte de a se transforma în șofer personal. De dragul bebelușei s-a mobilizat și a reușit să îmi facă și pozele pentru care urlasem. N-a ieșit chiar așa cum îmi doream, dar a fost acceptabil având în vedere cicrumstanțele și apreciez mobilizarea.

Pe la ora 21:00 am ajuns și la spital. Medicul de gardă (am născut cu grada deoarece doamna doctor care m-a monitorizat a avut probleme de sănătate) m-a examinat și mi-a zis că mai am până nasc, colul era închis, contracțiile încă la distanțe mari una de alta.

60 Shares
Share: