Emma a avut parte de o mulțime de “premiere” în câteva zile: primul zbor cu avionul, prima plimbare cu autobuzul, prima călătorie cu trenul, prima vacanță peste hotare. Când am decis să plecăm în vacanță în Italia am făcut-o cu inima îndoită. Cel mai frică ne-a fost de avion. Am auzit atâtea zbierete de copii când am fost în vancanțe încât credeam că e musai să plângă. Apoi era timpul destul de mare petrecut pe drum, schimbatul de trenuri, autobuzul. Și mai ales întoarcerea după ora ei de somn. S-a dovedit că am un bebe tare cuminte, cărui îi place să fie plimbat.
Am fost acum două săptămâni în Italia pentru câteva zile sperând că o să scăpăm de vremea urâtă de acasă. Din păcate frigul, zăpada și ploaia s-au luat după noi și în timp ce la Craiova era frumos și bine în Italia am fost nevoiți să stăm mai mult “pitiți” de vreme. Chiar și așa ne-am simțit bine. De fapt dacă suntem împreună nu are cum să fie rău.
Aventura italiană a fost plină de peripeții, dar într-un final am ajuns cu bine acasă. A fost ziua unui prieten de-al lui Lucian care stă la Milano și cum am găsit bilete de avion ieftine am zis să îi facem o vizită și lui buni Mioara, aka soacra mea, care nu mai poate de dorul Emmei. Zis și făcut. Miercuri la prânz am plecat spre aeroport cu inima strânsă. Aveam rucsacul plin de jucării să o țin ocupată și bineînțeles sânii plini de lăptic, dar tot mi-era că o să plângă tot drumul. De unde, a fost toată numai zâmbet.
Nici la decolare, nici la aterizare n-au fost probleme. Imediat ce ne-am dat jos din avion a început să mâțâie puțin de foame. Am rezolvat-o în aeroport cât timp am așteptat bagajul și căruciorul de la cală. După așa masă copioasă Emma a adormit imediat ce am pus-o în cărucior așa că nu știe cum e cu autobuzul. S-a trezit când am ajuns la gară. Somnul ei are cam 30 de minute. Doarme de 4 ori ziua și la 7 seara deja plânge dacă nu e în pat.
La Bergamo în gară am avut de pierdut cam o oră. Pentru că ne-a fost frică să nu cumva să avem întârzieri la decolare din cauza ceții am cumpărat bilete de tren la o oră și jumătate după aterizare. L-am lăsat pe Lucian paznicul bagajelor la gară și noi fetele am plecat la o plimbare. Într-un timp atât de scurt nu am putut decât să casc gura pe strada Papa Giovanni XXIII de la gară până la Turnul celor căzuți. Mi-a plăcut arhitectura, casele așezate pe deal, chiar mi-ar fi plăcut să mai rătăcesc pe străzi dacă vremea și timpul ne permiteau. Am turuit cu Emma, căci așa m-am învățat de acasă să îi povestesc vrute și nevrute, am făcut câteva fotografii și ne-am întors la gară. Emma a cucerit primul italian, un tânăr drăguț de vreo 18 ani care i-a făcut cu mâna și mi-a cerut detalii despre ea.
În tren a început să se agite. A rămas setată pe ora din România și acasă era trecut de 18:00. Se apropia ora de somn. Am ajuns la gara de destinație la 19:20, ora Emmei și deja era plânsă și agitată când a venit buni să ne ia. După așa drum mă așteptam la un scandal mai mare. Acasă am reușit chiar să mai amânăm puțin somnul ca să se poată bucura și buni puțin de ea căci a doua zi de dimineață a plecat la muncă.
Buni Mioara locuiește într-o comună din apropierea Lacului Garda. Așa că joi dimineață am decis să mergem la lac, la Sirmione unde sunt o mulțime de obiective turistice: Castelul Scaligero, Grotele lui Catulo ruine din perioada romană, băile termale, câteva biserici minunate. Când am ajuns la Sirmione ieșise soarele așa că am plătit parcare 3 ore pentru că ai ce vedea, numai pe minunatele străduțe poți petrece ore întregi. Iar dacă ajungi la Sirmione, indiferent de vreme, e musai să mănânci o înghețată artizanală. Emma cred că are alergie la proteina de lapte de vacă așa că nu mai mănânc lactate. Aici am găsit înghețată fără lapte și deși pare greu de crezut a fost delicioasă. Din păcate la nici 15 minute de când ne-a dat jos din mașină soarele a dispărut între nori și a început să bată vântul rău. Așa că a fost nevoiți să facem cale întoarsă.
Din păcate vremea s-a făcut și mai urâtă a doua zi așa că am fost doar puțin la cumpărături, iar sâmbătă am plecat la Milano. Nici aici nu am putut vizita mai nimic din cauza vremii dar și a unei răceli grave a fetiței prietenilor la care am fost. Am văzut în trecere districtul Navigli, cu ale sale canale străjuite de baruri și restaurante, unde probabil când este vremea frumoasă este plin de lume. Așadar, dacă aveți drum la Milano, în afară de Dom și galeriile de modă nu ratați Navigli. Noi cu siguranță vom reveni.
Duminică seara am plecat cu inima îndoită către aeroport. Era deja ora Emmei de culcare și mi-era groază de plânsete. Credeam că o să urle de când intrăm în aeroport până aterizăm la Craiova. Am avut mare noroc! A adormit în mașină pe drumul către Bergamo și cele 30-40 minute de somn au fost suficiente ca să fie zâmbăreață până la jumătatea drumului. Cu vreo 30 minute înainte de aterizare s-a dezlănțuit, iar în mașină a adormit atât de profund încât când am ajuns acasă nici nu a simțit când am dezbrăcat-o ca să îi dau pijamaua.
P.S. N-am fost chiar asa de norocoși la aeroport pentru că noi credeam că avem un bagaj de 55 cm care s-a dovedit de fapt de 62 și am fost nevoiți să plătim 60 Euro. Măsurați de două ori bagajele dacă aveți nelămuriri. O singură dată nu este de ajuns. Noi l-am măsurat înainte de a pleca, iar la Craiova nu ne-a zis nimeni nimic. La Bergamo au fost mai vigilenți.
P.P.S. Nu mai mergem în vacanța în Italia iarna.
Leave a Comment