A trecut și Revelionul și 1,2,3 ianuarie și eu n-am publicat lista de rezoluții. Da’ niciodată nu mi-a plăcut să fac la fel ca toată lumea așa că după ce am rumegat bine începutul ăsta de an m-am gandit că ar fi cazul să mai scriu și eu ceva. De obicei lista cu rezoluții de face la treceare dintre ani. Eu n-am avut nici timp, nici chef de asta. Am preferat să îmi privesc fetița în timp ce dormea, am pupat-o și am ieșit în fața porții să îmi sărut jumătatea mai bună și să vedem artificiile din oraș. De la noi, de sus de pe deal se vede toată Craiova. Unul dintre lucrurile care ne-a făcut să cumpărăm terenul pe care ne-am contruit casa a fost priveliștea.
Am tot ce îmi doresc: un soț minunat, un bebeluș și mai minunat, o casă, un job care îmi place. Da, aș vrea să dau jos kilogramele cu care am rămas de când eram însărcinată, ba aș vrea să dau jos chiar mai multe. Dar nu am de gând nici să mă înfometez, nici să fac asta scopul suprem al noului an. Anul acesta vreau să mă ocup de sufletul meu: să îmi văd fata cum evoluează, să călătoresc (anul trecut sarcina m-a cam ținut pe loc), să citesc mai mult, să scriu mai mult.
Până acum 2019 se previzionează un an așa cum îmi doresc. Emma crește și face noi lucruri în fiecare zi. Este fascinant să vezi cum o mogâldeață care nu mișca (unde o puneai acolo stătea) care doar mânca și dormea cum se transformă. Fiecare zi aduce noi lucruri: o nouă privire, o nouă grimasă, un nou sunet, ia lucruri în mână, se întoarce și câte și mai câte. Wow! Abia aștept umărtoarea zi, să văd ce mai face.
Anul începe și cu planuri de călătorii. În februarie vom pleca în Italia pentru câteva zile, în primăvară aș vrea să îmi vizitez unchiul în Franța, iar în vară vom alege ca destinație de concediu Turcia. Mi-e dor de Grecia, dar Turcia este mai ok pentru mers cu bebele mai ales din prisma mâncării. Sper să mai plecăm și prin țară câte un week-end, dar vom vedea.
Și la capitolul citit stau bine. Anul ăsta deja am terminat o carte și sunt aproape de finalul celei de-a doua. Am primit cadou de Sf. Andrei (curierul a ajuns mult mai taziu) Teralogia napolitană a Elenei Ferrante care m-a captivat de la prima pagină. Până acum am devorat primele două volume: Prietena mea genială (am treminat-o în decembrie) și Povestea noului nume, iar acum citesc Cei care pleacă și cei care rămân. Aș vrea să citesc măcar două cărți pe lună. Acum mi se pare un target realizabil, să vedem cum o mai fi când o să înceapă Emma să meargă.
Iar la capitolul scris mi-am propus să public cel puțin o dată pe săptămână: joia. Așadar, în fiecare joi îmi voi pune gândurile pe tapet, mă rog blog/”peretele” Facebookului.
Vă doresc un 2019 de poveste!
