amniocenteza

Am făcut-o și pe-asta…despre amniocenteză vorbesc. N-a fost deloc rău, doar că atunci când vezi acoiul te trec puțin fiori reci pe șira spinării. Așteptarea este cea care te omoară. Mi-a recomandat doamna doctor această procedură pentru că am 35 de ani și ca să fim siguri că e totul în regulă am decis să o facem. Asta deși la dublutest analizele au fost bune.

Vorbesc relaxată despre asta pentru că în general nu mi-e frică de doctor sau ace. Toată lumea când aude de amniocenteză face grimase și i se face pielea de găină, inclusiv doctorul de familie a paralizat pentru câteva secunde când am cerut trimiterea. Dar dacă de informezi înainte și ai un medic în care ai încredere și mai ales nu leșini (așa cum sigur ar fi făcut tăticul 😀 dacă era de față) când vezi ace nu ai de ce sa îți faci probleme. Totul este monitorizat ecografic, înțepătura nu doare, cum am spus acul e destul de mare așa că e o senzație ciudată când îl vezi, apoi urmează extragerea lichidului amniotic și gata ai scăpat.

Să nu crezi nu îți crează puțin disconfort, dar când vine vorba de puiul tău, cred că e important. Eu una recunosc că nu aș vrea să îmi asum creșterea unui copil cu probleme. De ce dacă poți preveni o viață chinuită și pentru tine și pentru copil? Trăim într-o societate învrăjbită, cu toleranța aproape de zero, care nu acceptă diversitatea și tot ceea ce reprezintă anormal este blamat. De ce ai chinui astfel un suflet? Ce să facă după ce nu o să mai fii tu părintele lângă el? Așa că pentru mine a fost simplu de luat această decizie și nu regret nicio secundă. În câteva minute s-a terminat toată operațiunea, a trebuit să mai rămân internată pentru o perfuzie necesară în astfel de situații, dar în aceeași zi am și plecat acasă.

 

 

2 Shares
Share: