Nu ştiu cum e la alţii, dar la noi în sat, la Cârcea, se recicleză pe bune. În sfârşit! A durat aproape un an ca să se facă o trebă cu cap. Când am auzit că o să se pună în practică masterplanul de deşeuri în judeţ m-am bucurat mult. Tot strângeam saci de plastice pe care îi plimbam cu maşina la Craiova în căutarea unui clopot gol. Uneori îi plimbam cu zilele. Acum în sfârşit o să se ridice de acasă deşeurile reciclabile.

De câţiva ani se tot trâmbiţa că o să se implementeze în Dolj masterplanul de deşeuri. Anul trecut s-a pus în practică, numai că a fost doar un nume pompos pentru colectarea de către un singur operator a gunoiului din tot judeţul.

Mă aşteptam să primim tomberoane sau măcar saci pentru gunoi menajer şi pentru deşeuri reciclabile. Când colo am primit câte o pubelă de 120 litri indiferent de numărul de persoane din gospodărie şi ni s-a spus că putem pune oricît gunoi şi s-au pus câteva clopote de recilare prin sat. Costul pentru fiecare persoană era de 2,5 lei pe lună. Nu ne venea să credem că vom plăti aşa puţin. Tariful la fostul operator era de 11 lei de persoană. 

Orice minune ţine trei zile sau până pierzi bani grămadă

La scurt timp după inventarierea gospodăriilor a crescut tariful de la 2,5 lei la 12 lei de persoană. Asta pentru că primăria plătea zeci de mii lunar pentru gunoi. Să reciclezi şi să pleci cu sacii la clopote e greu, mai ales la sat. Lumea are treabă, nu toţi au maşini şi să pleci cu sacul în spinare e greu. Plus că spiritul civic lipseşte multora. Mai mult, ca şi la Craiova clopotele erau mai mereu pline.

Nici cu majorarea taxei de salubritate nu s-a rezolvat problema costurilor foarte mari aşa că s-a tăiat porţia de gunoi ridicat. Se lua doar gunoiul din pubela primită, lucru total inechitabil. Adică o familie care plăteşte pentru cinci persoane poate da gunoi la fel ca una cu două?! Eram croită să merg peste primar. Cea mai simplă metodă pentru diminuarea costurilor pentru gunoi era aceea de a colecta de la fiecare casă deşeurile reciclabile. Fix aşa cum mă aşteptam să fie gândit masterplanul. Am observat la noi că atunci când nu puneam separat deşeurile reciclabile trei sferturi din pubelă se umplea cu ele. Nu am mai apucat să merg la primărie că am găsit în poartă câţiva saci de gunoi şi un pliant prin care eram anunţaţi că de luna viitoare plasicul, metalul şi cartonul se vor colecta separat. 

Aşadar se poate! Bravo! Noi deja am umplut mai bine de jumătate de sac. Sper ca toţi consătenii să facă la fel şi să fim un exemplu de bune practici.

Este oficial pe 27 mai voi merge la serviciu. Reîntoarcea la muncă mi se pare cel mai greu lucru de cand am născut. Cu cât se apropie mai tare momentul cu atât golul din stomac mi se pare că se transformă într-un crater. Mă pregătesc psihic de momentul despărțirii de câteva luni, iar pe Emma o antrenez de mai bine de o lună.

Nici nu știu când a trecut timpul. 21 de luni de miracol zi de zi. Și dintr-o dată va trebui să mă despind de puiul meu. Dar trebuie să o las să își ia zborul și ea pare mai pregătită decât mine. Până la toamnă va sta cu mama și bunica mea. Apoi planul este să meargă la grădiniță. Vom vedea și ce ne rezervă Covid până atunci.

Timp de vreo 2 săptămâni i-am tot repetat că așa cum merge tati la serviciu voi merge și eu, iar pe ea o va duce tati la buni și mamaie și o voi lua eu. Deja cand auzea de serviciul lui tati spunea: buni, mamaie. Ca să nu fie desprinderea bruscă am început să o trimit de două ori pe săptămână la mami.

Mai greu este pentru mine. În prima zi era o liniște apăsătoare în casă. Mi-am băut cafeaua în curte la locul de joacă chiar dacă era gol. Iar când am auzit un tren mă uitam de Emma să o iau să fugim pe balcon să îl vedem. Îi plac trenurile și mereu le face cu mâna. De câteva ori pe săptămână mergem la plimbare pâna la calea ferată. Avantajul de a locui in vii. Nu am sunat-o video pentru că mi-a fost frică să nu se pună pe plâns. În schimb am întrebat-o pe mami de nenumărate ori ce face.

Abia așteptam să mă duc să o iau. Îmi imaginam că o să mă vadă și o să sară pe mine. Când colo șoc! Mi-a zâmbit si apoi a continuat ce făcea. După vreo 10 minute și-a adus aminte că am țâțe și a venit repede să sugă puțin. Da este încă alăptată la cerere și n-a plâns deloc nici după sân, nici după mine. Deja este a doua săptămână și pleacă voioasă de acasă. Ar fi vrut să meargă și în restul zielor. Asta în ciuda a tot ce îmi spunea lumea că am ținut-o mult în brațe. Uite că nu s-a învățat așa, uite că nu e lipită de mine, uite că e un copil fericit că este iubit necondiționat și mai ales este un copil indepedent.

Dacă va fi la fel și când va sta 5 zile la buni și mamaie rămâne de văzut. Până atunci mai lucrez cu mine căci mie mi se face tare dor de ea. Pe de altă parte profit și de timpul liber.

Două eleve de 13 ani de la licee de top din Craiova au ajuns “vedete” pe internet după ce au fost publicate imagini în care una dintre ele o lovește în repetare rânduri pe cealaltă. Bătaia, de fapt bătăile pentru că au avut loc mai multe agresiuni, au fost filmate de colegi care o încurajau pe agresoare.

Mulți s-au arătat oripilați că s-a întâmplat asta cu niște copii de la școli cu renume pentru rezultate olimpice. Nu contează la ce școală înveți, ci în primul rând contează cum ești crescut.

Mulți, poate cei mai mulți dintre părinții de azi au fost crescuți după sintagma “bătaia e ruptă din rai”. Și din păcate se perpetuează același stil de parenting. Duminică am fost în parc cu Emma. A ales să se joace în nisip, lângă o bancă pe care se urcase un băiețel nu cu mult mai mare decât ea. Mama lui, care îl ținea să nu cadă, i-a spus să nu sară pentru că o poate lovi pe fetiță. Bineînțeles că băiatul nu a ascultat și a sărit. Fiind ținut de mamă nu s-a întâmplat nimic, dar femeia în secunda doi femeia i-a tras o palmă la fund. În supermarket într-o zi o femeie își zgâlțâia copilul de 2-3 ani pentru că plângea. Știu povești din copilărie cu prieteni bătuți cu furtunul de la mașina de spălat pentru un 8 la biologie sau pentru că au stat mai mult cu 10 minute afară.

Bătaia trece, dar rămân urme în suflet

Pe mine m-au băut ai mei de trei ori. O dată la vreo 7 ani nevinovată am luat câteva curele de la tata. Nu m-a durut pentru că aveam o fustă groasă, dar am fost furioasă pentru nedreptate. A doua oară am luat o palmă de la tata când m-a prins că fumez și a treia oară m-a bătut mama când a aflat că aveam niște probleme la școală. Nu au rezolvat nimic, doar eu am învățat să mă ascund mai bine. La fumat am renunțat acum aproape 7 ani, iar problemele școlare s-au rezolvat.

În schimb ai mei m-au comparat mereu cu alți copii și am urât asta. I-aș fi putut da exemple de alți copii mai “răi” decât mine. Și acum am sechele când îmi zice mama de nu știu cine care a făcut nu știu ce.

Sunt lucruri care ne afectează pe viață, așa că încerc pe cât posibil să o cresc pe Emma cât mai frumos, cu calm, cu iubire, cu limite, fără bătăi, amenințări sau ceartă. E greu, mai ales când are câte o zi ca astăzi. Este răcită și îi dau două mesele. O combinație bombă. A fost toată ziua mâțâită, nimic nu i-a convenit, nu a vrut decât sa stea călare pe mine. Sunt obosită căci nici noaptea nu a fost prea bună, cu multe treziri si smiorcăieli. Mi-a venit de câteva ori să urlu, să plâng, să o reped. Dar m-am abținut. Cum să fac asta când puiul meu se vede că suferă, cum?! Am deschis mâinile larg și am ținut-o în brațe cât a vrut ea. S-a liniștit cu greu, iar acum, în timp ce scriu, doarme ca un îngeraș. I-am promis că nu o să o lovesc niciodată și mai bine îmi tai o mână decât să fac asta. Nu vreau să învețe să se ascundă de mine, ci vreau să vină la mine indiferent de ce face.

Totul pleacă de la noi părinții. Nu violența este soluția. Când te supără șeful îi dai una la fund? Când partenerul te enervează îi dai cu tigaia în cap? De ce faci asta cu copilul?

sursa foto: https://lepetitjournal.com/