Înainte de COVID Emmei i se înegrise o măseluță. A fost un șoc pentru noi pentru că dințișorii păreau foarte sănătoși , nu mănâncă zahăr deloc, este alăptată, o spălăm de la primul dinte ieșit.

Cunosc femei care imediat după ce au născut au devenit mame și atât. Ca și cum ființa lor s-a dispersat în univers și a răms doar sufletul de mamă. S-au dedicat trup și suflet odraslelor și pentru ele nu au mai avut nici măcar un minut. Atunci când am rămas însărcinată mi-am promis să nu fac asta. Să îmi găsesc timp pentru mine, să mă aranjez când plec de acasă, să citesc, să ies la cafea, să nu mă închid în casă și să ies peste 18 ani când fata va fi mare și își va lua zborul.

Copilul meu cel vesel a fost mâncat de un monstruleț! Din chicoteli și zâmbete m-am trezit dintr-o dată cu urlete și stâmbături. Nas înfundat, erupție dentară și exersat mersul de-a bușilea. Toate în același timp. De parcă doar una nu era de ajuns. Nici nu vă închipuiți cum poate fi. Nu știi nici măcar de ce zbiară, nu că aș putea face mare lucru dacă aș știi.

În timpul sarcinii am citit tot felul de articole și cărți despre bebeluși dar nu am citit nimic despre alăptare. Mi se părea ceva care vine natural: scoți țâța, ăla micu ia sfârcul în gură și laptele curge. Ei bine NU e nimic mai fals. Și m-am trezit în spital cu un boț de copil care urla de foame fără ca eu să știu cum trebuie pus la sân, fără vreun ajutor, fără să știu să mă mulg. Am reușit să o pun de câteva ori la sân dar Emma era mică (2100 g și 43 de cm) și nu reușea să tragă. Obosea repede, chiar și biberonul o obosea.

Emma a avut parte de o mulțime de “premiere” în câteva zile: primul zbor cu avionul, prima plimbare cu autobuzul, prima călătorie cu trenul, prima vacanță peste hotare. Când am decis să plecăm în vacanță în Italia am făcut-o cu inima îndoită. Cel mai frică ne-a fost de avion. Am auzit atâtea zbierete de copii când am fost în vancanțe încât credeam că e musai să plângă. Apoi era timpul destul de mare petrecut pe drum, schimbatul de trenuri, autobuzul. Și mai ales întoarcerea după ora ei de somn. S-a dovedit că am un bebe tare cuminte, cărui îi place să fie plimbat.

Bebelușul meu mic este bebeluș mare. A început să mănânce solide. Bine, a luat câteva lingurițe până acum, dar primii pași ai diversificării au fost făcuți. Ce-i drept cu multe strâmbături și refuz al piureului în primă fază. Ieri a fost a doua zi și s-a mai dat pe brazdă și a mâncat două lingurițe. Astăzi a băgat singură lingurița în gură.

Divestificarea asta ne-a dat ceva bătăi de cap. Am început pregătirile din vară când am pus la congelator muuuuulte legume din grădina noastră, a nașilor și din piață de la bătrânele de la țară. Le-am ales pe cele mai urâte ca să fim siguri că nu sunt tratate cu nimic. Buuuun! Le avem în congelator, dar cum începem, cu ce? Dă-i și caută pe atotputernicul google. Am găsit zeci de tabele și și mai multe rețete de cea mai bună diversificare. Și atunci ce facem? Oscilam pentru început între dovlecel și morcov. Am ales dovlecelul pentru că știam că morcovul poate constipa.

Primul contact al Emmei cu mâncarea nu părea cel mai fericit. S-a strâmbat toată, părea să vomite, a refuzat să mai încerce să bage în gură. Panicată am apelat la pediatră. O tipă tânără, deschisă la minte, pro alăptare și care nu îndoapă copilul cu medicamente fără analize. Am dat de ea când Emma avea 3 luni și făcuse o diaree după ce am fost la mai mulți doctori printre care un pediatru consacrat în oraș care îmi recomandase ceai de mentă cu calciu carbonic și un medic de la infecțioase care mi-a zis să îi dau mucilagiu de orez cu 7 (ȘAPTE) linguri de zahăr că așa scrie pe internet, Smecta și alte doctorii. A fost singura care mi-a dat să fac analize și nu a îndopat-o cu doctorii. De atunci, de fiecare dată când am vreo problemă o contactez. De data asta am apelat-o după ce am făcut cum m-a tăiat capul. Dacă o făceam înainte sunt sigură că era mai bine.

Așadar mămici care nu ați ajuns la diversificare iată ponturi de la pediatru

Ideal este să începeți diversificarea cu rădăcinoase: morcov, rădăcină de pătrunjel, păstârnac, țelină. Ca bebelușul să nu facă bleah la prima degustare puteți face o supă din ele și să îi dați zeama. După ce se va obișnui cu un gust nou începeți cu piure dintr-o legumă și din 3 în 3 zile adăugați încă una.

Nu vă panicați cum am făcut noi când părea să vomite, este reflexul de gag ce va persista ceva vreme. E normal căci bebelușul nu știe să înghită altceva în afara laptelui (cel puțin așa ar trebui până la 6 luni), nu este obișnuit cu textura. Ușor, ușor va învăța să mănânce. Noi ne gândeam să renunțăm a doua zi la dovlecel pentru că nu-i place. Pediatra ne-a spus să încercăm totuși să îi dăm și dacă refuză să trecem la altceva și să reîncercăm după 2-3 săptămâni cu dovlecelul. Deci, dacă bebelușul refuză un aliment nu disperați. Stop și de la capăt peste câteva săptămâni.

Gustați și voi ca să îi dați încredere.

În jurul vârstei de 1 an este important pentru dezvoltarea bebelușului să stea la masă cu părinții în scaunul lui, să simtă ideea de familie, să fie încurajat să folosească tacâmuri speciale. Vă spun asta din propria experiență. Eu am suferit pentru că la noi acasă mâncam pe rând. Aveam program diferit și reușeam să mâncăm cu toții doar de Crăciun și Paște. Chiar îmi lipsea apartenența asta la familie și mi-am promis că atunci când voi avea copii vom mănca toți măcar cina.

Ponturi pentru viitoarele mămici

Este foarte importantă dieta voastră prenatală. Trebuie să mâncați echilibrat și diversificat.  Ideal este să încercați în timpul sarcinii toți alergenii. Studiile au demonstrat că bebelușii moștenesc obiceiurile alimentare.

Chiar dacă nu am început cu rădăcinoase până la urmă dovlecelul a fost un succes. Mâine voi adăuga morcovul și sper să-i placă mai mult. Aventura continuă!

Am sărbătorit 6 luni de viață în trei la Căciulata și chiar a fost bine deși multă lume când a aflat că am plecat la drum cu bebelușul s-a minunat. După Revelionul petrecut acasă și vremea asta urâtă care ne ține mai mult în casă simțeam nevoia unei vacanțe deși cu bebe după tine nu prea ai parte de mult “time out”, dar ne-am încărcat bateriile. Plus că nu e prima plecare cu Emma, când avea o lună am fost la București la o nuntă, iar pe la vreo 3 luni am fost la Voineasa și chiar am urcat spre cascada Lotrișor.

Dacă tot v-am povestit despre crema anestezic să o țin tot cu cremele salvatoare. De data asta este despre remedii pentru fudul iritat al bebelușilor. Toată lumea recomandă Bepanthen sau Sudocrem așa că atunci când am ajuns la Bebe Tei, înainte, de naște am cumpărat 2 Benatnthen mari (am gasit la jumătate de preț față de alte farmacii) și un Sudocrem să fie la nevoie. Ziceai că vine sfârșitul lumii și nu o să mai ajungem în veci la o farmacie.

Pe 26, Emma a împlinit 4 luni. Cadoul ei a fost…un vaccin, de fapt două. La cele de două luni a fost teroare, a plâns mult la fiecare. Nici măcar la sân nu s-a liniștit o perioadă. Și cum de data asa vaccinarea a picat fix de ziua ei am tot căutat o soluție pentru atenuarea durerii. Și am găsit-o.

Nu trece zi în care să trec prin English Park și să nu am discuții cu vreo babă. “Pune-i mamă o căciulă în cap!”. “Când o să fie frig o să îi pun căciula, până atunci o țin cu capul gol”. Se uită chiorâș la mine, pe mine mă apucă nervii. Cum îmi îmbrac copilul este problema mea. Cică “e crudă”. Asta mi-a zis și bunică-mea când am luat-o din spital în august. Chiar și când am fost la București a alergat după mine o doamnă care căuta în gunoaie să îmi spună să îi pun ceva copilului în cap.