Emma a avut parte de o mulțime de “premiere” în câteva zile: primul zbor cu avionul, prima plimbare cu autobuzul, prima călătorie cu trenul, prima vacanță peste hotare. Când am decis să plecăm în vacanță în Italia am făcut-o cu inima îndoită. Cel mai frică ne-a fost de avion. Am auzit atâtea zbierete de copii când am fost în vancanțe încât credeam că e musai să plângă. Apoi era timpul destul de mare petrecut pe drum, schimbatul de trenuri, autobuzul. Și mai ales întoarcerea după ora ei de somn. S-a dovedit că am un bebe tare cuminte, cărui îi place să fie plimbat.

Bebelușul meu mic este bebeluș mare. A început să mănânce solide. Bine, a luat câteva lingurițe până acum, dar primii pași ai diversificării au fost făcuți. Ce-i drept cu multe strâmbături și refuz al piureului în primă fază. Ieri a fost a doua zi și s-a mai dat pe brazdă și a mâncat două lingurițe. Astăzi a băgat singură lingurița în gură.

Divestificarea asta ne-a dat ceva bătăi de cap. Am început pregătirile din vară când am pus la congelator muuuuulte legume din grădina noastră, a nașilor și din piață de la bătrânele de la țară. Le-am ales pe cele mai urâte ca să fim siguri că nu sunt tratate cu nimic. Buuuun! Le avem în congelator, dar cum începem, cu ce? Dă-i și caută pe atotputernicul google. Am găsit zeci de tabele și și mai multe rețete de cea mai bună diversificare. Și atunci ce facem? Oscilam pentru început între dovlecel și morcov. Am ales dovlecelul pentru că știam că morcovul poate constipa.

Primul contact al Emmei cu mâncarea nu părea cel mai fericit. S-a strâmbat toată, părea să vomite, a refuzat să mai încerce să bage în gură. Panicată am apelat la pediatră. O tipă tânără, deschisă la minte, pro alăptare și care nu îndoapă copilul cu medicamente fără analize. Am dat de ea când Emma avea 3 luni și făcuse o diaree după ce am fost la mai mulți doctori printre care un pediatru consacrat în oraș care îmi recomandase ceai de mentă cu calciu carbonic și un medic de la infecțioase care mi-a zis să îi dau mucilagiu de orez cu 7 (ȘAPTE) linguri de zahăr că așa scrie pe internet, Smecta și alte doctorii. A fost singura care mi-a dat să fac analize și nu a îndopat-o cu doctorii. De atunci, de fiecare dată când am vreo problemă o contactez. De data asta am apelat-o după ce am făcut cum m-a tăiat capul. Dacă o făceam înainte sunt sigură că era mai bine.

Așadar mămici care nu ați ajuns la diversificare iată ponturi de la pediatru

Ideal este să începeți diversificarea cu rădăcinoase: morcov, rădăcină de pătrunjel, păstârnac, țelină. Ca bebelușul să nu facă bleah la prima degustare puteți face o supă din ele și să îi dați zeama. După ce se va obișnui cu un gust nou începeți cu piure dintr-o legumă și din 3 în 3 zile adăugați încă una.

Nu vă panicați cum am făcut noi când părea să vomite, este reflexul de gag ce va persista ceva vreme. E normal căci bebelușul nu știe să înghită altceva în afara laptelui (cel puțin așa ar trebui până la 6 luni), nu este obișnuit cu textura. Ușor, ușor va învăța să mănânce. Noi ne gândeam să renunțăm a doua zi la dovlecel pentru că nu-i place. Pediatra ne-a spus să încercăm totuși să îi dăm și dacă refuză să trecem la altceva și să reîncercăm după 2-3 săptămâni cu dovlecelul. Deci, dacă bebelușul refuză un aliment nu disperați. Stop și de la capăt peste câteva săptămâni.

Gustați și voi ca să îi dați încredere.

În jurul vârstei de 1 an este important pentru dezvoltarea bebelușului să stea la masă cu părinții în scaunul lui, să simtă ideea de familie, să fie încurajat să folosească tacâmuri speciale. Vă spun asta din propria experiență. Eu am suferit pentru că la noi acasă mâncam pe rând. Aveam program diferit și reușeam să mâncăm cu toții doar de Crăciun și Paște. Chiar îmi lipsea apartenența asta la familie și mi-am promis că atunci când voi avea copii vom mănca toți măcar cina.

Ponturi pentru viitoarele mămici

Este foarte importantă dieta voastră prenatală. Trebuie să mâncați echilibrat și diversificat.  Ideal este să încercați în timpul sarcinii toți alergenii. Studiile au demonstrat că bebelușii moștenesc obiceiurile alimentare.

Chiar dacă nu am început cu rădăcinoase până la urmă dovlecelul a fost un succes. Mâine voi adăuga morcovul și sper să-i placă mai mult. Aventura continuă!

Am sărbătorit 6 luni de viață în trei la Căciulata și chiar a fost bine deși multă lume când a aflat că am plecat la drum cu bebelușul s-a minunat. După Revelionul petrecut acasă și vremea asta urâtă care ne ține mai mult în casă simțeam nevoia unei vacanțe deși cu bebe după tine nu prea ai parte de mult “time out”, dar ne-am încărcat bateriile. Plus că nu e prima plecare cu Emma, când avea o lună am fost la București la o nuntă, iar pe la vreo 3 luni am fost la Voineasa și chiar am urcat spre cascada Lotrișor.

Dacă tot v-am povestit despre crema anestezic să o țin tot cu cremele salvatoare. De data asta este despre remedii pentru fudul iritat al bebelușilor. Toată lumea recomandă Bepanthen sau Sudocrem așa că atunci când am ajuns la Bebe Tei, înainte, de naște am cumpărat 2 Benatnthen mari (am gasit la jumătate de preț față de alte farmacii) și un Sudocrem să fie la nevoie. Ziceai că vine sfârșitul lumii și nu o să mai ajungem în veci la o farmacie.

Pe 26, Emma a împlinit 4 luni. Cadoul ei a fost…un vaccin, de fapt două. La cele de două luni a fost teroare, a plâns mult la fiecare. Nici măcar la sân nu s-a liniștit o perioadă. Și cum de data asa vaccinarea a picat fix de ziua ei am tot căutat o soluție pentru atenuarea durerii. Și am găsit-o.

Nu trece zi în care să trec prin English Park și să nu am discuții cu vreo babă. “Pune-i mamă o căciulă în cap!”. “Când o să fie frig o să îi pun căciula, până atunci o țin cu capul gol”. Se uită chiorâș la mine, pe mine mă apucă nervii. Cum îmi îmbrac copilul este problema mea. Cică “e crudă”. Asta mi-a zis și bunică-mea când am luat-o din spital în august. Chiar și când am fost la București a alergat după mine o doamnă care căuta în gunoaie să îmi spună să îi pun ceva copilului în cap.

sunt amintirile de la 2 luni ale Emmei. Plus o ședință foto. Două ore ne-am chinuit să îi luăm Emmei mulajul de la picior și mână. Ziceai că suntem la Exatlon, așa am transpirat de rău. Proba a fost una de foc căci nu e deloc ușor să faci un bebeluș să țină palma dreaptă.

Ieri am sărbătorit două luni de … Emma, două luni de fericire pură, două luni în care mă minunez în fiecare zi că am făcut așa copil. În fiecare lună exploatez talentul tăticului și organizez o ședință foto. De data asta am luat și amprenta piciorului și a mâinii. Voiam să fac asta când s-a născut, dar am uitat să cumpăr kitul. Mi-am amintit când am fost la București și abia acum am reușit să luăm mulajul.

Lucian este mai îndemânatic așa că a pregătit materialul pentru mulaj în timp ce îi povesteam Emmei ce vom face și alte minuni ce mi-au trecut prin cap. Sărăcuța era obosită și înfometată, dar trebuia să facă și baie și oricum vomită foarte mult, dacă îi dădeam lapte înainte de a o spăla riscam să se îmbăieze în iaurt. După ce a întins de mai multe ori materialul pentru mulaj, un fel de plastilină albă (tati e perfecționist și făcea niște cute) i-am pus piciorușul. Buuuunn! Totul a mers strună. La mână s-a schimbat situația. Au început luptele. Emma avea pumnul încleștat mai ceva ca un boxer. Noi încercam să i le răsfirăm, ea nici în ruptul capului nu se lăsa. Nu te-ai aștepta ca un bebeluș să aibă atâta forță.

“Ține tu, stai așa, hai la stânga, ba la dreapta!”

Plosc am pus mâna, dar nu prea a ieșit bine. A refăcut planșa de mulaj și iar au început chinurile. Bietul copil nu pricepea ce vrem, de ce îl chinuim, s-a pus pe plâns și și-a încleștat și mai rău pumnii. Iar am reușit o tentativă de amprentă. Intraseră degetele așa aiurea că ziceai ca e o gheară de pasăre nu mânuță de bebeluș. Emma plangea de mama focului, noi eram transpirați. Era clar că va mai dura până la baie așa că am pus-o la sân puțin și am reluat procesul. Si a treaia oară ne-a înfrânt.

Trecuse o oră așa că am decis să-i facem baie, să îi dau de mâncare și să sperăm că adoarme. Nu a adormit, dar s-a relaxat. Am luat amprenta ușor, dar nu am apăsat suficient de tare în mulaj și am fost nevoiți să refacem, pentru a 5-a încercare, planșa pentru mulaj. Evrika! 5 a fost cu noroc și cum a mai rămas puțin material i-am pus și lui Fluffy lăbuța.

Sfat pentru părinții care vor să facă mulaj bebelușilor: faceți asta în primele 7-8 zile de la nașterea copilului când doarme aproape tot timpul și poate fi manevrat ușor sau așteptați până mai crește și vă puteți înțelege cu el, altfel lupte greco-romane vă așteaptă.

Ne place să călătorim și dacă timpul și finanțele ne-ar permite am face-o și mai des. Chiar înainte de a rămâne însărcinată am decis să îmi iau copilul după mine peste tot pe unde vom pleca și noi, indiferent de vârstă. Așa că prima deplasare a Emmei a fost la o lună jumătate, la București. Am îmbinat utilul cu plăcutul și chiar dacă a fost obositor pentru toți trei ne-a plăcut.

Avem Cărturești la Craiova! După vizita la Carusel m-a îndrăgostit iremediabil de Cărturești, iar vestea deschiderii unei librării la noi m-a bucurat enorm. În sfărșit orașul ăsta va avea o librărie adevărată. Mai aveam puțin și concuram cu Alexandria la minus librării. În afară de vânzătorii ambulanți de carte, Librăria Școlii de lângă Bălcescu și Diverta pe care nu le pot numi librării,  la noi nu știu decât de existența micuței librării din Centrul Vechi.

Vedem filmele americane în care femeia după ce naște își pune copilul la sân și bebelușul imediat suge în brațele mamei. Bushit! Viața reală nu are nimic în comun cu filmele, v-o spun din experiență; eventual pot spune că alăptarea seamănă cu filmele de desene animate cu diavolul tazmanian. Deși Emma nu are niciun dinte când o pun la sân am impresia că are cuțite în gură.