A trecut un an și jumătate de când Emma ne umple viața de bucurie. Da o umple rău de tot, mai ales pe a mea. Zici că suntem siameze, nici la baie nu mă pot duce fără ea. Nu mă plâng, ador să petrec timp cu ea, chiar mă gândesc cu groază că în curând mă voi reîntoarce la muncă. Totuși a venit timpul să fac ceva și pentru mine.

Pun pariu că aproape toți părinții vor răspunde carte. Cu toate acestea ecranele acaparează viața copiilor de mici. Vrem nu vrem copiii noștri trăiesc alte timpuri și digitalizarea le transformă copilăria. Cum să facem totuși să găsim un echilibru? Cum ar trebui să procedăm? Sunt întrebări la care am căutat răspunsul la atelierul pentru părinți “Carte sau ecran”, susținut în weekend de Alina Porumboiu, consilier educațional și psihoterapeut, la Librăria Elena Farago.

Avem Cărturești la Craiova! După vizita la Carusel m-a îndrăgostit iremediabil de Cărturești, iar vestea deschiderii unei librării la noi m-a bucurat enorm. În sfărșit orașul ăsta va avea o librărie adevărată. Mai aveam puțin și concuram cu Alexandria la minus librării. În afară de vânzătorii ambulanți de carte, Librăria Școlii de lângă Bălcescu și Diverta pe care nu le pot numi librării,  la noi nu știu decât de existența micuței librării din Centrul Vechi.

Ador să călătoresc. Marele meu vis este să câștig la loto și toată viața să mă plimb prin lume. 😀 Dar, să lăsăm visele imposibile și să cobor cu picioarele pe pâmânt. Din februarie 2017 nu am mai fost plecați în vacanță (3 zile de Paște la Olănești nu se pun) și îmi vine să o iau pe pereți, dar am făcut o casă, și peste câteva săptămâni o bebelușă. Visam la o vacanță la mare înainte de naștere, dar micuța a decis să ne strice planurile și să o trimită pe mămica ei la spital din 2 în 2 zile pentru monitorizare.

Iubim Grecia și era destinația aleasă din nou pentru vacanță, dar cum spuneam n-am mai apucat să punem planul în aplicare.

Am cunoștințe care mă sună să mă întrebe de endocrinologi sau alți speciști pentru copiii lor ajunși cu mult peste greutatea normală. Asta după ani în care le-au dat tot ce au vrut să mănânce: hamburgeri, pizza, chipsuri, prăjituri, orice este nesănătos și gustos. Nu mă înțelegeți greșit și mie îmi place junk food-ul, dar îmi dau seama că nu este sănătos și o să încerc să feresc cât pot de mult copilul meu de acest tip de mâncare. În același timp așa sper să mă feresc și pe mine.

Se iau două femei pasionate de ce fac, se discută cu patos şi uite-aşa se schimbă viziunea sau determinarea cuiva. În cazul de faţă a mea, cea mai întreprinzătoare persoană pe care o cunosc, dar la fel de delăsătoare. După ce am aflat că sunt însărciantă am început ca un jurnal online pisicapetocuri.blogspot.com Nu aveam de gând să îl fac public, nici soţul meu nu a ştiut, ci pur şi simplu să îmi aştern gîndurile. Poate mi-era şi dor de scris (sunt fost jurnalist care s-a reconvertit de anul trecut). Dar iată că m-am transformat din blogspot în .ro, am un logo pe drum şi fac brainstorming pentru un slogan.

…dai în mintea copiilor. Bine la mine nici nu e greu, mereu cei dragi îmi spun că sunt un copil mare. Dar ştiţi ceva?! Nu-mi pasă! Eu mă bucur de fiecare dată când mă pot juca aşa cum o făceam pe vremuri. Din păcate nu prea am parteneri de joacă, micuţii din zilele noastre preferă să stea închişi în casă cu tableta în mână sau la televizor decât să iasă afară şi să alerge, să se joace orice: v-aţi ascunselea, coarda, raţele şi vînătorii sau jocuri de rol…

…şi de la capăt. Mi-e dor de o ieşire nebună în oraş, măcar una mai liniştită la filarmonică sau la teatru. De aproape un an nu am mai făcut nimic, ba am fost prinşi cu construcţia casei (yeiii avem căsuţa noastră), ba cu amenajarea şi mutatul, iar apoi a venit iarna şi ca o ursoaică am început hibernarea.