Pun pariu că aproape toți părinții vor răspunde carte. Cu toate acestea ecranele acaparează viața copiilor de mici. Vrem nu vrem copiii noștri trăiesc alte timpuri și digitalizarea le transformă copilăria. Cum să facem totuși să găsim un echilibru? Cum ar trebui să procedăm? Sunt întrebări la care am căutat răspunsul la atelierul pentru părinți “Carte sau ecran”, susținut în weekend de Alina Porumboiu, consilier educațional și psihoterapeut, la Librăria Elena Farago.

Emma are 1 an și jumătate și mă lupt să o țin departe de ecrane. Mi-e drag că îi plac cărțile. În unele zile preferă să răsfoiască în loc să iasă afară. Cu toate astea dacă vede un televizor e în transă. Bătălia e dură, mai ales cu bunicii. De fiecare dată când o las singură la ei are parte de desene. “Ești rea, ce îi pot face niște desene?” Cam asta aud mereu. Ba îi pun desene, ba muzică, ba îi dau drumul la National Georgaphic. “Tu știi cum se uită la animale. I-au plăcut mult!” Da știu că îi plac, i-ar plăcea și desenele și cântecelele de pe youtube, chiar și reclamele. Știu asta pentru că ecranul crează dependență. Am văzut-o de atâtea ori la mine, când de la un articol citit am ajuns să stau în fața ecranului ore întregi fără să îmi dau seama. Cunosc cazuri de autism virtual și de asta sunt terifiată de ecrane.

Și atunci ce trebuie să facem? Iată ce am aflat

84% din copiii între 8 și 12 ani au acces la internet, iar 36,7% din copiii italieni au probeleme de dezvoltare din cauza ecranelor. Procentul mi se pare foarte mare.

Iată o parte din efectele timpului prea mare petrecut în fața ecranelor:

• mai puțină interacțiune umană directă
• mai puțin contact vizual
• mai puțină mișcare
• deconectarea de la corp (nu mai simțim nevoia de mâncare, hidratare)
• risc de obezitate, depresie, de a-și face rău
• performanțe școlare scăzute

Nu poți ține un copil până la adolescență departe de ecrane. Specialiștii recomandă întroducerea ecranului în viața copilului de către părinți. Astfel, controlăm în primul rând conținutul imaginilor și jocurilor la care este expus. Bineînțeles totul cu limită de timp în funcție de vârstă.

• 0-2 ani deloc (excepție fac apelurile video cu rudele care sunt departe. Este de preferat un apel video de câteva minute în detrimentul înstrăinării)
• 2-6 ani – 30 minute pe zi. Se recomandă expunerea treptată, de preferat nu înainte de culcare, de la câteva minute și urmărirea efectelor (cum doarme, este agitat etc)
• 6-9 ani – 60 minute pe zi. De evitat condiționarea cu activități ce țin de școală. De ex: dacă faci temele îți dau telefonul
• 9-12 ani – 90 minute pe zi
• 12-18 ani – 180 minute pe zi

Aceste limite de timp sunt idealul. Cu siguranță nu vom reuși mereu să le respectăm. Și eu la cât de drastică am fost cu Emma și tot am expus-o telefonului. Îi arăt uneori poze cu ea mai mică sau îi trimit tatălui care muncește mult, poze și video cu ea. După doar câteva minute de expunere am observat cum se transformă: este nervoasă, plânge, vrea să îmi smulgă telefonul din mână, să îl arunce…

Cum facem să stabilim limitele?

Ei bine trebuie să începem de mici, cu cât vor crește cu atât va fi mai greu. În intervalul 2-5 ani ca să eviți ecranul trebuie să ții copilul ocupat, îl poți ține după tine când faci câte ceva prin casă. Deja Emma mă ajută să scoatem vasele din mașina de spălat, să pune rufe la spălat și să le scoatem din mașină, stă pe lângă mine la gătit și dacă o las să mestece în mâncare e super fericită, dacă îi dau o cârpă imediat începe să șteargă peste tot cu ea.

De asemenea, trebuie dezvoltată autonomia jocului. În mare mă cam solicită la joacă, dar pe cât posibil încerc să mă sustrag ca să învețe să se joace și singură. Uneori chiar îmi iese pentru 20 min. Și cel mai important cel mai bine este să vă uitați împreună la desene, videori sau să vă jucați pe telefon/tabletă. Așa controlați ce vede plus că îl puteți anunța din timp că în curând va trebui să închideți. Așa nu va fi lăsat brusc fără ecran și veți evita un eventual tantrum.

În etapa următoare, 5-9 ani ar trebui să încercați să îi oferiți o educație digitală: cum să se protejeze, să aibă parole, să nu le dea nimănui, să aibă curajul de a spune nu, să nu dea date despre el nimănui cu care interacționează online etc.

Pentru limitarea timpului și controlul conținutului cu care intră în contact există multe aplicații ce pot fi instalate pe deviceuri. În cazul copiilor foarte mici este de evitat youtube-ul. În schimb puteți viziona cu încredere youtube kids care controlează fiecare video urcat pe platformă.