De la extaz la agonie nu e decât un fir subțire. La începutul anului două linii roșii ne-au dat viața peste cap. Extaz! În sfârșit aveam să fim părinți. A început un lung șir de investigații și numărătoarea săptămânilor. Burtica creștea, eu nu am avut parte de stări de rău, de pofte nebune l-am scutit pe soțul meu (îi promisesem că o să îl trimit noaptea, în februarie după fragi proaspeți), nici cu mirosurile nu am avut probleme.

Totul bine și frumos până în săptămâna 28.