A trecut și Revelionul și 1,2,3 ianuarie și eu n-am publicat lista de rezoluții. Da’ niciodată nu mi-a plăcut să fac la fel ca toată lumea așa că după ce am rumegat bine începutul ăsta de an m-am gandit că ar fi cazul să mai scriu și eu ceva. De obicei lista cu rezoluții de face la treceare dintre ani. Eu n-am avut nici timp, nici chef de asta. Am preferat să îmi privesc fetița în timp ce dormea, am pupat-o și am ieșit în fața porții să îmi sărut jumătatea mai bună și să vedem artificiile din oraș. De la noi, de sus de pe deal se vede toată Craiova. Unul dintre lucrurile care ne-a făcut să cumpărăm terenul pe care ne-am contruit casa a fost priveliștea.

Dacă tot v-am povestit despre crema anestezic să o țin tot cu cremele salvatoare. De data asta este despre remedii pentru fudul iritat al bebelușilor. Toată lumea recomandă Bepanthen sau Sudocrem așa că atunci când am ajuns la Bebe Tei, înainte, de naște am cumpărat 2 Benatnthen mari (am gasit la jumătate de preț față de alte farmacii) și un Sudocrem să fie la nevoie. Ziceai că vine sfârșitul lumii și nu o să mai ajungem în veci la o farmacie.

Pe 26, Emma a împlinit 4 luni. Cadoul ei a fost…un vaccin, de fapt două. La cele de două luni a fost teroare, a plâns mult la fiecare. Nici măcar la sân nu s-a liniștit o perioadă. Și cum de data asa vaccinarea a picat fix de ziua ei am tot căutat o soluție pentru atenuarea durerii. Și am găsit-o.

Nu trece zi în care să trec prin English Park și să nu am discuții cu vreo babă. “Pune-i mamă o căciulă în cap!”. “Când o să fie frig o să îi pun căciula, până atunci o țin cu capul gol”. Se uită chiorâș la mine, pe mine mă apucă nervii. Cum îmi îmbrac copilul este problema mea. Cică “e crudă”. Asta mi-a zis și bunică-mea când am luat-o din spital în august. Chiar și când am fost la București a alergat după mine o doamnă care căuta în gunoaie să îmi spună să îi pun ceva copilului în cap.

sunt amintirile de la 2 luni ale Emmei. Plus o ședință foto. Două ore ne-am chinuit să îi luăm Emmei mulajul de la picior și mână. Ziceai că suntem la Exatlon, așa am transpirat de rău. Proba a fost una de foc căci nu e deloc ușor să faci un bebeluș să țină palma dreaptă.

Ieri am sărbătorit două luni de … Emma, două luni de fericire pură, două luni în care mă minunez în fiecare zi că am făcut așa copil. În fiecare lună exploatez talentul tăticului și organizez o ședință foto. De data asta am luat și amprenta piciorului și a mâinii. Voiam să fac asta când s-a născut, dar am uitat să cumpăr kitul. Mi-am amintit când am fost la București și abia acum am reușit să luăm mulajul.

Lucian este mai îndemânatic așa că a pregătit materialul pentru mulaj în timp ce îi povesteam Emmei ce vom face și alte minuni ce mi-au trecut prin cap. Sărăcuța era obosită și înfometată, dar trebuia să facă și baie și oricum vomită foarte mult, dacă îi dădeam lapte înainte de a o spăla riscam să se îmbăieze în iaurt. După ce a întins de mai multe ori materialul pentru mulaj, un fel de plastilină albă (tati e perfecționist și făcea niște cute) i-am pus piciorușul. Buuuunn! Totul a mers strună. La mână s-a schimbat situația. Au început luptele. Emma avea pumnul încleștat mai ceva ca un boxer. Noi încercam să i le răsfirăm, ea nici în ruptul capului nu se lăsa. Nu te-ai aștepta ca un bebeluș să aibă atâta forță.

“Ține tu, stai așa, hai la stânga, ba la dreapta!”

Plosc am pus mâna, dar nu prea a ieșit bine. A refăcut planșa de mulaj și iar au început chinurile. Bietul copil nu pricepea ce vrem, de ce îl chinuim, s-a pus pe plâns și și-a încleștat și mai rău pumnii. Iar am reușit o tentativă de amprentă. Intraseră degetele așa aiurea că ziceai ca e o gheară de pasăre nu mânuță de bebeluș. Emma plangea de mama focului, noi eram transpirați. Era clar că va mai dura până la baie așa că am pus-o la sân puțin și am reluat procesul. Si a treaia oară ne-a înfrânt.

Trecuse o oră așa că am decis să-i facem baie, să îi dau de mâncare și să sperăm că adoarme. Nu a adormit, dar s-a relaxat. Am luat amprenta ușor, dar nu am apăsat suficient de tare în mulaj și am fost nevoiți să refacem, pentru a 5-a încercare, planșa pentru mulaj. Evrika! 5 a fost cu noroc și cum a mai rămas puțin material i-am pus și lui Fluffy lăbuța.

Sfat pentru părinții care vor să facă mulaj bebelușilor: faceți asta în primele 7-8 zile de la nașterea copilului când doarme aproape tot timpul și poate fi manevrat ușor sau așteptați până mai crește și vă puteți înțelege cu el, altfel lupte greco-romane vă așteaptă.

Ne place să călătorim și dacă timpul și finanțele ne-ar permite am face-o și mai des. Chiar înainte de a rămâne însărcinată am decis să îmi iau copilul după mine peste tot pe unde vom pleca și noi, indiferent de vârstă. Așa că prima deplasare a Emmei a fost la o lună jumătate, la București. Am îmbinat utilul cu plăcutul și chiar dacă a fost obositor pentru toți trei ne-a plăcut.

Avem Cărturești la Craiova! După vizita la Carusel m-a îndrăgostit iremediabil de Cărturești, iar vestea deschiderii unei librării la noi m-a bucurat enorm. În sfărșit orașul ăsta va avea o librărie adevărată. Mai aveam puțin și concuram cu Alexandria la minus librării. În afară de vânzătorii ambulanți de carte, Librăria Școlii de lângă Bălcescu și Diverta pe care nu le pot numi librării,  la noi nu știu decât de existența micuței librării din Centrul Vechi.

Vedem filmele americane în care femeia după ce naște își pune copilul la sân și bebelușul imediat suge în brațele mamei. Bushit! Viața reală nu are nimic în comun cu filmele, v-o spun din experiență; eventual pot spune că alăptarea seamănă cu filmele de desene animate cu diavolul tazmanian. Deși Emma nu are niciun dinte când o pun la sân am impresia că are cuțite în gură.

Nu vă luați după cei/cele care recomandă pompa de sân manuală în detrimentul celei electrice. Nu există comparație. Fetița mea s-a născut cu o greutate de 2100 grame, mult prea mică pentru a suge de la sân. Oricât am încercat, și eu și ea, micuța gâfâia de ziceai că-și dă duhul. La început obosea și când trăgea din biberoanele Philips Avent Natural (au o tetină în forma sânului, dintr-un silicon mai tare), așa că am fost nevoiți să luăm bineroane cu tetine moi, pentru prematuri. Asta a însemnat muls, la greu…

După un final de sarcină tumultos nașterea nu putea fi altfel. Miercuri (25 iulie) dimineață m-am trezit cu dureri de burtă. Credeam că am răcit la ovare, căci se simțeau ca la menstruație. Câteva ore mai târziu s-au întețit și m-am prins că sunt contracții. Eu nu eram pregătită să nasc, aveam planuri pentru ziua respectivă: să îmi fac permisul căci îmi expira. Și colac peste pupăză aveam abia vineri programare la epilat. Bine că am reușit să reprogramez. Plus că eram în pragul divorțului pentru că soțul meu fotograf nu a fost în stare să îmi facă și mie niște poze gravidă (de o lună mă tot rugam de el).